Recenzie Jurnal de ghetou – Miriam Korber-Bercovici

Editura: Curtea Veche
Autor: Miriam Korber-Bercovici
Nr pagini: 128
Anul apariției: 2017

Românii au fost de câteva ori pe partea urâtă a istoriei, iar asta s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial când am fost aliați cu armata nazistă în războiul dus contra Rusiei. Târziu, am întors armele  împotriva Germaniei, în august 1944, iar regele Mihai l-a destituit și l-a arestat pe Antonescu, care mai târziu a fost predat sovieticilor. Regele Mihai a proclamat loialitatea față de Aliați, dar asta nu a impedicat o ocupație rapidă sovietică, plus capturarea de către ruși a 130.000 de militari români care au fost trimiși în lagăre de muncă forțată, iar mulți nu s-au mai întors acasă.
Statul român a exterminat peste 140.000 de evrei români între 1938-1944 și mulți dintre cei care au scăpat cu viață au emigrat în Palestina, Europa Occidentală și America. La recensemântul din 2002, doar 6.179 de evrei mai erau stabiliți în România, iar ca să faceți o comparație trebuie să știți că în 1938 erau 756.930 de evrei români la noi în în țară.
Jurnal de ghetou de Miriam Korber-Bercovici prezintă viața unei familii de evrei români din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceștia au fost deportați în Transnistria unde au fost nevoiți să trăiască în condiții grele, în frig și mereu la limita supraviețuirii din cauza lipsei de hrană. Camerele erau aglomerate, nu exista căldură, oamenii stăteau înghesuiți ca sardelele într-o conservă și în plus plăteau o chirie însemnată urcainienilor care mai aveau un pic de bunătate în suflet pentru că le închiriau anumite încăperi. Miriam Korber-Bercovici fost deportată din Câmpulung într-o zonă total ostilă, iar singurul lucru care a ținut-o în viață ani la rând pe această adolescentă puternică a fost un jurnal în care a scris des. Evreii români munceau zile la rând la anumite ferme pentru câteva bucăți de pâine și 3 supe pe zi.
Jurnalul ei se oprește în octombrie 1943, imediat după ce tatăl ei a fost dus într-un lagăr de muncă forțată, iar ea nu a mai avut forța să mai scrie în carnetul cu amintiri. În mai 1944 Miriam Korber-Bercovici s-a întors pe jos în România și când a ajuns în țara noastră a pupat pământul, iar în câteva luni și ceilalți membrii ai familiei au reușit să facă cale întoarsă spre plaiurile natale.
Fiecare noapte petrecută în România de Miriam nu a fost liniștită, a avut sechele ani la rând și a zis ca nu mai ținut post niciodată pentru că suferința, foametea și frigul trăite în perioada din Transnistria au fost de ajuns pentru o viață de om. A plătit pentru toate păcatele din trecut și viitor în acea perioadă.
Jurnal de ghetou de Miriam Korber-Bercovici aparută la editura Curtea Veche nu este o carte grea, plină de informații groaznice, dar ne prezintă o pagină a istoriei de care nu suntem mândri, iar ea nu a învinuit niciodată poporul român pentru tot ce s-a întâmplat cu familia ei, doar pe politicienii români care au fost la conducere în acea perioadă.
Cartea Jurnal de ghetou de Miriam Korber-Bercovici o puteți cumpăra de la libraria online Libris.

„Vânt, zăpada, vifor, frig. De alaltăieri n-a stat o clipă vântul și suntem troieniți până în mijlocul casei. E aproape imposibil să ieși din casă. Am fost azi dimineață după apă. Cred că nu e nevoie de iad pentru păcătoși, căci cine trece prin cele ce trecem noi acuma e izbăvit de păcate. Drum nu e, trebuie să ți-l croiești singur și cu picioarele-n apă, cu o crăticioară îmi umplu găleata cu apa. Și-așa am ajuns cu gălețile pline până-n vârful dealului. Dar în casă m-a apucat plânsul. De frig și de frică, căci gerul mi-a intrat în degete de nu le mai puteam mișca.”

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *