Bibliotecara de la Auschwitz

Al Doilea Razboi Mondial a inspirat foarte multi autori. Recunosc ca am citit deja cateva carti care au abordat aceasta tema. Pentru a mari aceasta colectia am ales sa citesc si Bibliotecara de la Auschwitz. Autorul Antonio G. Iturbe nu imi era cunoscut, dar acum, dupa ce am terminat aceasta carte, pot sa va spun ca imi doresc sa citesc si noua lui carte care abia a aparut – In plin vazduh.

Aceast roman te cucereste o data ce ajunge in posesia ta. Rar am ocazia sa citesc o carte care are copertile cartonate. Pana nu demult nu credeam ca acest amanunt conteaza, dar acum pot spune ca da. Este o senzatie greu de transpus in cuvinte, dar la un moment dat simti ca este mult mai practic sa tii in mana o carte care are coperti cartonate.

Recenzie Bibliotecara de la Auschwitz

Dita, asa cum parintii ei ii spun, a ajuns sa fie bibliotecara de la Blocul 31. O carte in acest loc era un lucru foarte rar intalnit si totusi cu eforturi supraomenesti o mana de oameni au reusit sa stranga cateva carti. Directorul acestui bloc este Fredy Hirsch care, inainte de Auschwitz, ii placea sa organizeze echipele de volei si de baschet. Avea darul de a-i molipsi pe elevi cu entuziasmul sau. Deviza lui era: daca nu lupti pentru victorie, sa nu plangi apoi din cauza infrangerii.

In viata de dinainte de razboi, copiii din Blocul 31 urau cartile pentru ca ele insemnau teme si ii impiedicau sa iasa sa se joace pe strada. Acum, la Auschwitz, cartea atrage ca un magnet, iar ei nu-si pot lua ochii de la ea. Personal m-a impresionat povestea unui profesor care zilnic cerea cate o carte, dar intr-o discutie cu Dita recunoaste ca sunt zile cand nici nu o deschide. Cererea de carti era mare si de aceea, la auzul acelor vorbe, Dita s-a aratat indignata. Profesorul ii povesteste in soapta, ca si cum ar fi un secret, ca atunci cand tine o carte pe genunchi se simte un profesor adevarat si copiii ii dau mai multa atentie.

Antonio G. Iturbe surprinde in acest roman de la editura RAO diferentele masive dintre mesele detinutilor si cele ale ofiterilor. Daca prima categorie prima o ciorba sarata si se rugau ca sa le pice o bucata de cartof sau de morcov, cei din a doua categorie primeau: supa de rosii, pui, cartofi, varza rosie, stiuca la cuptor, inghetata de vanilie si bere.

Acest roman transpune starile acelor oameni care nu au avut sansa sa scape de ura nazistilor. Sigmund Freud datorita celebritatii a scapat ca prin urechile acului in viena in 1938. Nazistii au intrat in cabinetul sau, au distrus totul si au luat 1500$. Cand i s-a comunicat acest lucru, a spus ca el nu a luat niciodata atat de mult pe o consultatie. Freud cunostea multa lume influenta si astfel a reusit sa plece din Viena impreuna cu sotia si fica sa la Londra, dar nu inainte de semna un document in care declara cat de bine il tratasera autoritatile naziste si cat de minunata era viata in Viena in perioada celui de-al Treilea Reich.

In speranta ca v-am atras atentia asupra acestui roman, vreau sa mai adaug ceva ce am invatat citind-o: masina timpului exista, o reprezinta cartile.

Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe o puteti cumpara de la libraria online Libris care are promotii in fiecare saptamana.